Premierul Ungariei, Viktor Orbán, a avut o întâlnire cu Papa Leo XIV la Vatican, unde s-a discutat despre relațiile stat-culte, situația din Ucraina și conflictul din Orientul Mijlociu.
În prezent, Orbán se află în centrul atenției internaționale în ceea ce privește situația energetică a Ungariei și efectul sancțiunilor americane. Șeful guvernului maghiar a declarat că Ungaria lucrează pentru a ocoli sancțiunile impuse de SUA asupra companiilor rusești de petrol și gaze și urmează să discute despre acestea săptămâna viitoare în întâlnirea cu președintele american Donald Trump, care va avea loc la Washington.
De asemenea, Orbán a purtat discuții de lucru cu prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, cu care are o relație cordială, întâlnirea vizând, printre altele, situația din Ucraina și poziția relativ diferită a celor două guverne față de pozițiile oficiale ale UE.
În plus, Orbán a avut o întâlnire cu Fra’ John Timothy Dunlap, Marele Maestru al Ordinului Malta, precum și cu oficiali ai Sfântului Scaun, inclusiv Cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de Stat al Vaticanului, și Arhiepiscopul Paul Richard Gallagher.
Pe fondul actualei reasezări a politicii mondiale între principalele puteri nucleare, vă invit să urmărim firul indicat de premierul ungar, pentru a înțelege de ce s-a schimbat viziunea lui Viktor Orbán vis-à-vis de Transilvania, de ce declarațiile preotului-politician László Tőkés văd Transilvania ca parte a României sau de ce Anglia părea că decide soarta românilor.
Deși lăsată în umbră, întâlnirea cu Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar al Maltei este deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât însuși Papa Francisc a dus o luptă de redobândire a autorității Vaticanului asupra Ordinului, după aproximativ 1.000 de ani de insubordonare a acestuia față de Sfântul Scaun.
Papa Francisc a avut reproșuri față de conducerea veche a Ordinului Cavalerilor de Malta, drept pentru care a dizolvat în septembrie 2022 întregul Consiliu Suveran și a impus o conducere provizorie. Criticile principale ale Papei au vizat poziția unor membri ai vechii gărzi interne față de reformele necesare, inclusiv reforma constituției Ordinului. Aceste dezbateri au fost aprinse și s-au referit în special la slăbirea suveranității tradiționale a Ordinului și la norma exclusivă de admitere doar a nobilimii într-o poziție de conducere. Papa a dorit să modernizeze Ordinul și să elimine câteva tradiții rigide și rupte de realitatea modernă, precum alegerea pe viață a Marelui Maestru și privilegiile acordate exclusiv pe baza de ranguri nobiliare.
Aceste conflicte au dus la cererea demisiei conducerii Marelui Maestru Matthew Festing și înlocuirea lui cu Fra’ John Timothy Dunlap, în ianuarie 2023. Acesta din urmă este un avocat canadian al Baroului din New York și din Ontario, ales în 2023, partener într-o firmă de avocatură din New York specializată în drept corporativ și imigrație, și este consilier juridic pentru Observatorul Permanent al Sfântului Scaun la Națiunile Unite. Este primul Mare Maestru al Ordinului care nu provine dintr-o descendență nobiliară, după revizuirea constituției Ordinului făcută în 2022 la inițiativa Papei Francisc.
n schimb, predecesorul său, Fra’ Matthew Festing, cel care a provocat reacția Papei Francisc de dizolvare a Consiliului Suveran al Ordinului Cavalerilor de Malta, a fost un catolic anglican convertit, născut în Northumberland, Anglia, și a provenit dintr-o familie cu tradiție militară și catolică, tatăl său fiind Field Marshal Sir Francis Festing. Acesta a avut o activitate remarcabilă în misiuni umanitare, inclusiv în Balcani, înainte de preluarea Ordinului. În timpul conducerii sale, a fost implicat activ în misiuni umanitare în zone precum Kosovo, Serbia și Croația și a acordat o atenție deosebită relațiilor cu România.
Aflam de pe site-ul https://romaniaembassy.orderofmalta.int/ro/relatii-cu-romania Aparținând Ordinului Suveran al Maltei, relația dintre acesta și români datează din secolul al XIII-lea, când, prin Diploma Cavalerilor lui Ioan, regele Bela al IV-lea al Ungariei i-a invitat să se stabilească în Banat.
De asemenea, se consideră că primul spital din România a fost fondat de Cavalerii lui Ioan din Oradea, chiar înainte de așezarea spitalului din Sibiu, a cărui înființare este atestată în 1292.
Relațiile diplomatice au fost stabilite, la nivelul legației, între România și Ordinul Suveran al Maltei în decembrie 1932, iar la 27 ianuarie 1933, primul reprezentant diplomatic al Ordinului în România, contele Henri Michel de Pierredon, și-a prezentat acreditările în această calitate.
Relațiile s-au încheiat în 1948, fără a fi denunțate de niciuna dintre părți. În 1960 a fost creată „Uniunea membrilor și a celor decorați cu Meritul Ordinului Suveran de Malta”, redenumită în 1962 „Asociația Română a Membrilor Ordinului Suveran Militar din Malta”, care a funcționat în exil pe durata regimului totalitar din România.
La 24 mai 1991, în baza unui Protocol semnat de către Însărcinatul de afaceri român din Italia și de către secretarul de stat pentru afaceri externe al Ordinului, relațiile diplomatice au fost reluate și ridicate la nivelul ambasadorului.
În 1991 s-a născut Organizația Românească Malteză de Ajutor (SAMR), iar din acel an structurile Ordinului au crescut exponențial și au devenit a treia cea mai mare organizație a Ordinului din Europa Centrală și de Est, cu aproximativ 100 de angajați, 1.500 de voluntari și peste 100 de proiecte.
În mai 2016, în timpul mandatului lui Klaus Iohannis și al nobilului cu viziuni de insubordonare față de Vatican, Fra’ Festing, Ministerul Afacerilor Externe din România a salutat aniversarea a 25 de ani de la restabilirea relațiilor diplomatice dintre România și Ordinul Suveran de Malta.
Din textul comunicatului rezultă că Ministerul Afacerilor Externe a comunicat unei entități militaro-religioase, cu interese diferite de cele ale țării noastre, detalii despre afacerile de stat ale României în următoarele domenii:
”Informaţii suplimentare:
Stadiul îndeplinirii principalelor criterii tehnice de acces în programul Visa Waiver (VWP)I. Securitatea documentelor de călătorie1. Începând cu 18 ianuarie 2010, sistemul de eliberare a paşapoartelor electronice (biometrice) a devenit funcţional la nivelul întregii ţări.2. Toate documentele de călătorie emise de statul român răspund, de asemenea, unor standarde de securitate ridicate.3. Este operaţional un mecanism de transmiterea către Interpol, în termen de 24 de ore, a informaţiilor legate de paşapoartele pierdute sau furate.II. Controlul la frontierăAu fost adoptate numeroase acte normative în vederea combaterii eficiente a activităţilor infracţionale transfrontaliere: – HG 324/2007, de aprobare a Strategiei Naţionale privind Controlul la Frontieră pentru perioada 2007-2010, conţinând măsuri de gestionare coerentă şi eficientă a frontierei de stat a României – HG 1122/2007, de aprobare a Strategiei Naţionale privind Migraţia (2007-2010), conţinând măsuri de control al migraţiei, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale, acordarea de azil şi integrarea socială a străinilor – HG 1654/2006, de aprobare a Strategiei naţionale de combatere a traficului ilegal de persoane (2006-2010)III. Aspecte legate de imigraţie1. Implementarea la nivel naţional a formatului unic de permis de reşedinţă pe teritoriul României pentru cetăţenii statelor terţe, în conformitate cu prevederile Regulamentului CE 1030/20022. Transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor acquis-ului comunitar în domeniul aziluluiIV. Acorduri de cooperare în domenii relevante semnate sau în curs de negociere cu partea americană1. Acordul între Ministerul Internelor şi Reformei Administrative din România şi Departamentul Energiei al SUA privind cooperarea în prevenirea traficului ilicit cu materiale nucleare sau radioactive, semnat la Bucureşti, la 15 septembrie 20082. Declaraţia între Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) din România şi Departamentul Securităţii Interne din SUA privind principiile de cooperare în vederea întăririi măsurilor bilaterale de securitate pentru călătoriile internaţionale şi cerinţele Programului Visa Waiver, semnată la Washington, la 3 noiembrie 20083. Sunt în curs de finalizare negocierile cu partea americană cu privire la Memorandumul de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind activitatea ofiţerilor de securitate de pe aeronave (air marshals).”
Relațiile dintre România și Ordinul Cavalerilor de Malta au fost, de asemenea, cordiale și în timpul mandatului lui Traian Băsescu, iar relația Ordinului cu Casa Regală a României este una continuă și prolifică.
Trecând granița la vecinii noștri maghiari, găsim de asemenea acorduri încheiate între cele două părți, de această dată având ca temă protejarea creștinătății împotriva migranților..
În martie 2011, Fra’ Matthew Festing, Marele Maestru al Ordinului de Malta, îl primea la Palatul Magistral din Roma pe viceprim-ministrul Republicii Ungare, Zsolt Semjén, pentru a semna un acord prin care Republica Ungară și guvernul ungar se angajau să promoveze activitatea corpului de ajutor al Ordinului Suveran de Malta în Ungaria (articolul 4), să garanteze sprijinul financiar al acestora (articolul 5) și alte mijloace de sprijin (articolul 6), inclusiv protecția împotriva utilizării abuzive de către terți a drapelului și stemei Ordinului de Malta (articolul 6, punctul 2). De asemenea, acordul prevede scutiri de taxe și vamă pentru importul de mărfuri (articolul 7), precum și libertatea de circulație pe teritoriul ungar (articolul 8).
Și dacă istoria relației dintre Ordinul Cavalerilor de Malta si Statul Român este una rusinoasa pentru timpuri in care populatia a avut acces la descoperirile stiintei, stați să vedeți cum este cea dintre Ordin și Statul Ungar, așa cum rezultă din actul istoric numit „Concordatul maghiar cu Ordinul de Malta”:
Pe măsură ce dominația sovietică se prăbușea în Europa Centrală, Ordinul Militar Suveran de Malta (SMOM) a acționat rapid. În 1989, anul în care Ungaria a făcut prima ruptură în Cortina de Fier prin dărâmarea gardului de sârmă ghimpată de-a lungul frontierei cu Austria, a fost fondat Serviciul de Caritate Maghiar Malteser. Două decenii mai târziu, acesta era cea mai mare organizație de asistență socială din țară, cu 900 de angajați permanenți, 12.000 de voluntari, șase spitale și nouă centre medico-sociale. [1]
Otto von Habsburg, în vârstă de patru ani, participă în 1916 la încoronarea tatălui său (deja proclamat Împărat al Austriei) ca rege al Ungariei. Cunoscut și sub numele de Fericitul Carol al Austriei , a fost membru al Ordinului de Malta, având rang de Bailic Mare Cruce de Onoare și Devotament. Există demersuri pentru ca și soția sa, Slujitoarea lui Dumnezeu Împărăteasa Zita, să fie beatificată.
Cum s-a întâmplat asta? Înrădăcinarea Ordinului de Malta în noua țară a avut mai mult de-a face cu un picnic. Această excursie curioasă a fost sponsorizată de nimeni altul decât Otto von Habsburg, un exilat regal care nu renunțase niciodată la pretențiile sale la tronurile Austriei și Ungariei.
„Existau semne ale plecării discrete a Ungariei din tabăra statelor Pactului de la Varșovia de ani de zile. Dar nici aliații Ungariei, nici țările NATO nu au luat în serios aceste semnale.” [2] Se pare însă că Vaticanul a făcut-o.
În decembrie 1988, după ce liderul comunist de lungă durată a demisionat, iar grevele din Polonia i-au încurajat pe maghiari, Ordinul de Malta s-a pregătit pentru o oportunitate. Baroneasa Csilla von Boeselager, o Damă de Malta activă în cadrul Malteser Hilfsdienst german , a înființat o filială a grupului de ajutorare german în Ungaria, până când, în februarie anul următor, părintele Imre Kozma , un preot din Budapesta, a putut înființa Serviciul de Caritate Malteser Maghiar ( Magyar Máltai Szeretetszolgálat sau MMSZ ). [3] Astfel, totul era pregătit până când vremea a fost potrivită (în toate sensurile) pentru picnicul politic din 19 august 1989. Un picnic care a schimbat lumea.
În vara aceea, traficul de vacanță către pitorescul lac Balaton, lângă granița cu Austria, era ciudat de aglomerat. Campingurile de-a lungul lacului, precum și parcurile și terenurile ambasadei Germaniei de Vest din Budapesta au început să se umple cu zeci de mii de est-germani care auziseră zvonuri că ar putea exista o oportunitate de a fugi. Noaptea, chiar și podeaua bisericii părintelui Kozma era plină de est-germani adormiți. Membrii poliției secrete est-germane, Stasi, stăteau pe acoperișurile clădirilor din apropiere și priveau neputincioși. Apoi a venit vestea că urma să aibă loc un „picnic paneuropean” sponsorizat de nimeni altul decât fiul ultimului împărat al Austriei și rege al Ungariei. Acesta era Otto von Habsburg, care era și executor judecătoresc cu Marea Cruce de Onoare și Devotament al Ordinului Militar Suveran de Malta. [4]
Un fluturaș în limba germană a apărut de nicăieri, cu o imagine a unei sârme ghimpate care înconjura un trandafir stilizat (un simbol marian, care sugera originea sa). Acesta oferea indicații rutiere către picnic și, de asemenea, o hartă care arăta locația graniței austriece, la doar doi kilometri nord de locul de picnic.
Cea mai apropiată trecere de frontieră în Austria era păzită de cinci grăniceri maghiari. În ziua picnicului, s-au trezit înconjurați de o mulțime de est-germani hotărâți, următorul val de germani avansând deja pe deal. Comandantul maghiar s-a confruntat cu alegerea între a se supune ordinelor sau a masacra bărbați, femei și copii neînarmați. Le-a spus oamenilor săi să întoarcă spatele: „Fiți cu fața spre Austria și verificați pașapoartele dacă vine cineva din direcția aceea. Nu vedem ce se întâmplă în spatele nostru.”
Ministrul de Stat de atunci, reformatorul Imre Pozsgay , a susținut ulterior că oficialii guvernamentali intraseră într-o conspirație cu personalul Serviciului de Caritate Malteser din Ungaria și cu reprezentanții Bisericii Catolice pentru a difuza pliantul despre picnic. Iar prim-ministrul de la acea vreme, Miklós Németh , îl explică ca fiind „un test pentru a determina dacă Uniunea Sovietică ar tolera o breșă pe flancul vestic al Pactului de la Varșovia”. Testul a fost un succes și, până la sfârșitul zilei, 600 de est-germani fugiseră în Austria într-un exod în masă nemaivăzut de când comuniștii au construit Zidul Berlinului. [5]
Picnicul politic al lui Otto von Habsburg a fost o mișcare genială. În decurs de câteva ore, a dat o lovitură Kremlinului în fața întregii lumi. De asemenea, a stabilit credibilitatea Ordinului de Malta în Ungaria postcomunistă.
În 2008, un scandal financiar major a prejudiciat Crucea Roșie Maghiară, o organizație concurentă, ceea ce a slăbit poziția furnizorului secular de servicii sociale. [6] Doi ani mai târziu, Marele Maestru al SMOM a efectuat o vizită oficială în Ungaria, iar până la sfârșitul anului 2010, un „acord de cooperare internațională” fusese semnat și ratificat de parlamentul maghiar. [7]
Acest acord plasează o mare parte din cel mai mare furnizor de asistență socială din Ungaria sub controlul Vaticanului, deoarece SMOM este responsabil doar în fața Papei. [8] Totuși, așa cum este stipulat în primul articol din Concordatul Financiar al Vaticanului , statul este obligat să subvenționeze serviciile administrate de Biserică în mod egal cu cele ale statului.
Fiind un „acord de cooperare internațională”, acesta intră sub incidența dreptului internațional al tratatelor. Aceasta înseamnă că nu poate fi revizuit unilateral de parlamentul maghiar. Națiunea a cedat efectiv controlul asupra multora dintre serviciile sale sociale către Vatican. Conform „Acordului de cooperare” de mai jos, Ungaria nu mai poate schimba nici măcar modul de furnizare a acestor servicii sociale fără consimțământul Vaticanului (art. 10). Poate doar anula tratatul în ansamblu (art. 11.3) – și riscă să arunce țara într-o criză medicală și socială. În Ungaria, serviciile sociale subvenționate de stat depind acum în mare măsură de prevederile negociate cu Vaticanul, care are propria agendă socială de „ viață cu orice preț ”.
În lumina acestei noi perspective, așteptăm cu interes declarațiile electorale cu iz patriotic ale candidatului Viktor Orbán.
Analist Monica Bodnar – membru al Societății Ziariștilor și Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu”
Articolul Ungaria este o banală provincie a Transilvaniei? apare prima dată în Ziarul Metropolitan Brasov.
