Numele meu este Dora. Am 8 ani și am petrecut jumătate din viața mea într-un adăpost. Nu îmi mai aduc aminte exact cum era să alerg liberă. Îmi amintesc doar că, într-o zi, am fost găsită pe stradă și nimeni nu m-a căutat. Nimeni nu a venit să spună: „Aceasta este cățelușa mea.” Așa am ajuns aici. Și aici am rămas… de patru ani. Încă dau lăbuța fiecărui om care se oprește la mine. De fiecare dată când aud pași, mă ridic imediat. Poate că e omul meu. Poate că de data aceasta vine pentru mine. Mă apropii încet de gard și întind lăbuța. Nu m-a învățat nimeni să fac asta. Am descoperit că oamenii zâmbesc când le dau lăbuța. Iar eu iubesc oamenii. Chiar dacă oamenii nu m-au iubit întotdeauna. Am o codiță scurtă, ca un iepuraș. Unii râd când mă văd. Spun că am o codiță mică, pufoasă, care seamănă cu cea a unui iepuraș. Eu nu o văd, dar îi văd pe ei cum zâmbesc. Și atunci dau și eu din ea cât pot de tare. Dora: Sunt cuminte. Cu oamenii și cu ceilalți câini. Nu îmi place să mă cert. Îmi place liniștea. Îmi place să fiu mângâiată. Îmi place să stau aproape de cineva. Am locuit mult timp într-un țarc împreună cu alți câini. Eu nu le-am făcut niciodată rău. Dar unii dintre ei mă necăjeau mereu. Eram prea blândă ca să mă apăr. Așa că oamenii din adăpost au decis să mă mute într-un loc unde să fiu în siguranță. Au făcut-o pentru mine. Și le sunt recunoscătoare. Nu mai sunt pui. Dar am foarte multă iubire de oferit. Știu… Mulți oameni caută pui. Pe mine, de multe ori, mă privesc doar câteva secunde și pleacă mai departe. Poate pentru că sunt o bătrânică. Poate pentru că am deja opt ani. Dar eu încă pot merge la plimbare. Încă mă bucur când cineva mă strigă pe nume. Încă mă emoționez când primesc o mângâiere. Și încă visez… Visul meu este simplu. Nu vreau multe. Vreau un loc unde să dorm liniștită. Un bol cu apă. Puțină mâncare. Și un om. Un om care să mă privească și să spună: „Hai acasă, Dora.” Patru ani în adăpost înseamnă mii de porți deschise și închise. Mii de oameni care au trecut pe lângă mine. Dar eu încă îi întâmpin pe toți la fel. Cu lăbuța întinsă… Și cu speranța că, într-o zi, cineva nu va mai pleca fără mine. Dacă îți dorești un câine blând, echilibrat, recunoscător și care să îți ofere iubire necondiționată, Dora poate fi prietena pe care o cauți de ani întregi. Uneori, cele mai frumoase povești nu încep cu un pui de câine. Încep cu o bătrânică blândă, precum Dora, cu o codiță de iepuraș, care încă mai crede în oameni. Trimite un mesaj la Adăpostul de câini sau sunați la 0731 334 790 și hai să mă cunoști. O singură privire îți va fi de ajuns ca să te îndrăgostești de mine. Dora. Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori.
Sursa: News
Articolul „Sunt Dora. De patru ani aștept să mă alegi.” Povestea cățelușei care nu și-a pierdut speranța de a avea, într-o zi, o familie apare prima dată în Ziarul Metropolitan Brasov.
