Mulți oameni simt că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânesc, deși ceasul măsoară aceeași zi de 24 de ore. Cercetătorii oferă mai multe explicații pentru această percepție.
Una dintre teorii este proporționalitatea: la 10 ani, un an reprezintă 10% din viața trăită, dar la 50 de ani, doar 2%. Astfel, fiecare an nou devine o parte tot mai mică din experiența totală de viață.
Un alt factor este deficitul de noutate. Memoria reține mai ales evenimentele distincte, iar rutina zilnică lasă mai puține amintiri noi, ceea ce face ca timpul să pară comprimat.
Absorbția atenției contribuie și ea. În activitățile repetitive, creierul funcționează aproape automat, iar atenția nu mai este asupra trecerii timpului, ci asupra activității în sine.
Emoțiile puternice, precum frica sau entuziasmul, creează amintiri clare, în timp ce stresul și monotonia lasă amintiri mai puțin distincte. Astfel, perioadele monotone par mai scurte retrospectiv.
Dopamina, un neurotransmițător, joacă și ea un rol. Nivelurile sale se schimbă odată cu vârsta și pot influența percepția timpului.
Pentru a contracara această senzație, profesorul Adrian Bejan sugerează ieșirea din rutină și implicarea în activități noi și neașteptate, pentru a crea amintiri distincte și a schimba percepția timpului.
Sursa: Sanatate
