Ar putea o eventuală pace din Ucraina să genereze o „bătălie pentru spațiu”, în sens geopolitic și tehnologic?
Dacă ar fi să punem cap la cap toate investițiile tehnologice la nivel mondial și amplasamentele strategice militare sau parțial militare, inclusiv pe teritoriul țării noastre, răspunsul evident ar fi DA!
Motivul principal este acela că Ucraina și regiunea înconjurătoare sunt o importantă zonă de influență strategică, iar o încetare a conflictului ar putea deschide calea pentru o competiție crescută în domenii precum:
Controlul infrastructurii de comunicații spațiale și tehnologii avansate,
Accesul și controlul resurselor naturale rare și al teritoriilor cu potențial pentru sateliți și tehnologii spațiale,
Cooperarea sau rivalitatea între marile puteri (SUA, Rusia, China, UE) în ceea ce privește utilizarea spațiului aerian și orbital pentru securitate, supraveghere și influență geopolitică.
Astfel, pacea nu înseamnă neapărat o reducere a rivalităților, ci poate transfera și intensifica tensiunile istorice către domenii mai tehnologice și strategice, cu o accentuare a competiției pentru dominația în spațiu — un domeniu-cheie pentru viitorul puterii globale.
Să nu uităm de atacul lansat la adresa noului președinte american Donald Trump și a primei doamne de către Elon Musk, fostul său partener de campanie prezidențială, lider inovator în domeniul tehnologiei și industriei spațiale, un vizionar care a revoluționat mobilitatea electrică, explorarea spațială comercială și tehnologiile de interfață creier-computer.
Poate nu întâmplător, în urma scandalului iscat între Donald Trump și Elon Musk, referitor la refuzul lui Trump de a continua acordarea de fonduri publice americane pentru dezvoltarea proiectelor de cucerire a spațiului promovate de Elon, îl găsim pe tatăl acestuia, Errol Musk (inginer și om de afaceri sud-african, implicat în diverse afaceri, inclusiv în exploatarea de pietre prețioase și imobiliare în Africa de Sud), participând în luna iunie 2025 la Moscova, unde a fost prezent la Forumul Viitorului 2050, organizat de Institutul Tsargrad, un think tank pro-Kremlin condus de Aleksandr Dughin, un intelectual apropiat președintelui Vladimir Putin.
Revenind însă la situația actuală a Ucrainei, aflată sub influența mai multor puteri mondiale, Raportul Institutului Oakland identifică printre proprietarii de teren din Ucraina companii străine, în mare parte europene și nord-americane, inclusiv un fond de capital privat din SUA și fondul suveran de avere al Arabiei Saudite. Cu o singură excepție, cele mai mari zece companii imobiliare sunt înregistrate în străinătate, în principal în paradisuri fiscale, precum Cipru sau Luxemburg. Printre investitori mai găsim Statul Chinez și mulți speculatori, inclusiv Vanguard Group, Kopernik Global Investors, BNP Asset Management Holding, NN Investment Partners Holdings, deținută de Goldman Sachs, și Norges Bank Investment Management, care administrează fondul suveran norvegian.
Mai multe fonduri mari de pensii, fundații și instituții universitare din SUA au investit, de asemenea, în terenuri ucrainene prin NCH Capital, un fond speculativ american, care este al cincilea cel mai mare proprietar de teren rural.
Majoritatea acestor companii sunt puternic îndatorate față de instituțiile financiare occidentale, în special Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca Europeană de Investiții (BEI) și Corporația Financiară Internațională (IFC), filiala Băncii Mondiale dedicată sectorului privat. Aceste instituții au finanțat agrobusinessul ucrainean cu aproape 1,7 miliarde USD pentru doar șase dintre cele mai mari companii de terenuri din Ucraina, în ultimii ani.
În 2013, China semna un contract de concesionare pe o jumătate de secol pentru 9% din cel mai fertil teren agricol din Ucraina, adică 5% din suprafața totală a țării…
Astfel, investițiile occidentale se regăsesc în regiuni cu resurse minerale și agricultură, cum ar fi Dnipropetrovsk și Odesa, și în regiuni industriale și strategice precum Harkov și Lviv, în care există colaborări în domeniul tehnologiei și al apărării.
China deține terenuri agricole importante, în special în estul regiunii Dnipropetrovsk, unde a inițiat un proiect agricol amplu pentru cultivarea cerealelor și înființarea de ferme de porci, pe o suprafață estimată inițial la 100.000 de hectare. Pe termen lung, planurile Chinei sunt de extindere semnificativă a acestei prezențe agricole, cu intenția de a ajunge la o deținere de până la 3 milioane de hectare în Ucraina.
Arabia Saudită deține terenuri agricole în Ucraina prin fondul său de investiții PIF, controlat de familia regală saudită, care administrează aproximativ 200.000 de hectare de teren agricol.
Investițiile saudite agricole în Ucraina sunt concentrate în zone fertile, în special în regiunile sudice și centrale, unde terenurile agricole au un potențial mare pentru producția cerealelor, oleaginoaselor și altor culturi importante.
Așadar, cu Ucraina devenită o tablă de șah imaginară, îi regăsim în partea de est pe ruși, ocupând zonele cu cele mai mari zăcăminte de pământuri rare și minereuri, bucurându-se de popularitate în rândul etnicilor ruși, la vest pe occidentali și americani, iar în centru, asemenea unei zone tampon, pe chinezi și pe saudiți.
Dar oare această zonă tampon funcționează?
Să ne amintim de luna iulie 2024, când țările din G7 luau în calcul posibilitatea confiscării activelor rusești înghețate, iar autoritățile din Arabia Saudită au sugerat că regatul și-ar putea vinde o parte din datoria europeană — cu referire directă la Franța — dacă se va decide susținerea războiului din Ucraina prin aceste mijloace.
Sau un alt episod interesant, care s-a desfășurat în acest an, când șeful Serviciului de Informații Externe al Ucrainei a declarat luni, 26 mai, că agențiile de informații ucrainene au dovezi care confirmă faptul că China furnizează substanțe chimice speciale, praf de pușcă și echipamente mecanice către 20 de fabrici militare rusești.
A doua zi, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Lin Jian, a răspuns la o conferință de presă obișnuită spunând:
„China nu a furnizat niciodată arme letale niciunei părți implicate în conflict și controlează strict articolele cu dublă utilizare. Ucraina este pe deplin conștientă de acest lucru și a declarat public că majoritatea pieselor și componentelor pentru importurile de arme rusești provin din Statele Unite și din alte țări occidentale. China se opune ferm acuzațiilor nefondate și manipulării politice.”
Pe de altă parte, proiectele americane Palantir sau SpaceX demonstrează că America este pregătită să treacă la următorul nivel al confruntării istorice militare între Est și Vest, iar articolele referitoare la preocupările sale în această direcție au lăsat să se înțeleagă faptul că atât Rusia, cât și China se bucură de o dezvoltare cel puțin la fel de intensă precum cea americană.
Faptul că România, și în mod special portul Constanța, au devenit centre majore pentru hub-ul de securitate tehnologică din zona Mării Negre și a rețelei informatice a tuturor statelor Uniunii Europene face ca declarația premierului ungar Viktor Orbán, de acum câteva zile, să ne facă să privim lucrurile la o altă scară, ținută ascunsă până în prezent:
Orbán a declarat că serviciile secrete ucrainene „nu doar monitorizează Ungaria, ci au pătruns în țară prin intermediul partidului pro-ucrainean, Tisza”. „S-au infiltrat în viața publică și în politică, oferind asistență tehnologică aliaților lor pentru a-i ajuta să câștige puterea aici. Obișnuiam să spunem: «Rușii sunt deja în cămară», acum trebuie să spunem: «Ucrainenii sunt deja în smartphone-ul vostru». Nu vom permite asta!”, a spus Viktor Orbán.
Însă ce sens are să mai investești militar și tehnologic într-o țară blocată intern prin mișcări strategice internaționale, imposibil de ajutat de către occidentali fără a duce la recunoașterea înfrângerii Vestului și imposibil de acceptat în vreo alianță prin însuși actul constitutiv al acesteia?
Dacă actuala situație în Ucraina înseamnă implicarea tuturor forțelor financiare occidentale și sărăcirea populației americane și europene, care mai e probabilitatea ca lupta pentru spațiu să fie câștigată de America sau Europa?!
Analist: Monica Bodnar – membru al Societății Ziariștilor și Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu”
Surse:
https://agrointel.ro/230710/cei-mai-mari-proprietari-de-terenuri-din-ucraina-trei-companii-din-sua-detin-28-din-suprafata
https://www.amosnews.ro/despre-situatia-terenurilor-arabile-din-ucraina-interese-afaceri-alte-perspective/
https://www.oaklandinstitute.org/sites/oaklandinstitute.org/files/takeover-ukraine-agricultural-land.pdf
https://agrobiznes.md/cel-mai-mare-proiect-agricol-din-lume-dezvoltat-de-china-in-ucraina-ce-isi-propun-asiatici-sa-obtina-de-la-vecinii-nostri.html
https://agrimanet.ro/cine-detine-terenul-agricol-in-ucraina/
https://www.voachinese.com/a/ukrainian-intelligence-china-supplying-chemicals-gunpowder-and-machinery-to-20-russian-military-plants-20250526/8032933.html
https://stirileprotv.ro/stiri/international/bloomberg-arabia-saudita-a-amenintat-tarile-g7-ca-va-vinde-obligatiuni-europene-ca-raspuns-la-confiscarea-activelor-rusesti.html
https://www.digi24.ro/stiri/externe/viktor-orban-acuza-serviciile-secrete-ucrainene-ca-s-au-infiltrat-in-telefoanele-cetatenilor-ungari-el-da-vina-pe-partidul-tisza-3451307
Articolul Ar putea o eventuală pace din Ucraina să genereze o „bătălie pentru spațiu”, în sens geopolitic și tehnologic? apare prima dată în Ziarul Metropolitan Brasov.
